"VINE CRACIUNUL... TU SIMTI? EI NU" (2015) - La casuta unde-i neaua pana-n tinda...

"Saracii sunt bogatia Bisericii" spunea de curand Papa Francisc...

Aceasta "bogatie" am vrut sa o cunoastem si noi mai indeaproape, sa ne impartasim si noi din ea si astfel, in zilele de 17 si 18 decembrie, impreuna cu surorile din Congregatia Sfantului Vasile cel Mare, de la Manastirea Sfanta Macrina din Cluj-Napoca, am pornit sa ducem daruri multe si frumoase, familiilor nevoiase din mediul rural, vizitand mai multe localitati din jud. Cluj.

Si iata ca Domnul a ingaduit sa putem ajunge la nu mai putin de cca. 120 de familii, multe dintre ele traind in conditii greu de inaginat si de descris in cuvinte...am intalnit multa saracie, multa suferinta, multa singuratate, multime de lipsuri, dar si multa nepasare, indiferenta si uitare din partea celor care ar putea sa le fie acestor oameni sprijin si ajutor! Batrani singuri, zgribuliti de frig, in case reci si fara foc, uitati de copiii plecati departe de casa parinteasca, familii cu multi copii care incearca sa supravietuiasca de pe o zi pe alta, bolnavi pe patul suferintei, fara ca cineva sa le aduca macar o cana cu apa sa-si ude buzele, copii care traiesc in mizerie la propriu, case darapanate, gata unele sa cada si duca cu ele toata suferinta celor ce locuiesc in ele, oameni pentru care ziua de maine nu e decat o povara in plus, copilasi pentru care o ciocolata e un lux ce poate doar la sarbatori au parte de el, sau care se sperie vazand pentru prima oara un urs mare de plus... Si peste toate, ca surplus vine nepasarea autoritatilor locale, care parca habar nu au de cazurile sociale grave, din propria "ograda", sau daca stiu de ele, ridica neputinciosi din umeri spunand ca "da, da, intr-adevar trebuie facut ceva cu oamenii astia, trebuie ajutati, trebuie scosi din mizerie...." Dar cand oameni buni? Am gasit un batran trecut de 80 de ierni amare, intr-o casa ce din afara parea nelocuita...strecurandu-ne cu greu inauntru, printre te miri ce lucruri puse la usi si ferestre sa nu-l razbeasca frigul, am zarit prin fum si intuneric, chipul negricios al unui batran garbovit si un glas stins ne-a intampinat " Ati venit sa ma duceti de aici? Ma puteti duce undeva?" Fara lemne, fara geamuri, punand haine si alte carpe pe foc, sa se incalzeasca, intr-un fum greu de suportat chiar si pentru un om sanatos, asa l-am gasit pe bietul om, pentru care nimeni nu a putut face nimic, desi in jur avea vecini cu stare, iar la Primarie era stiut cazul lui...

Din pacate nu e singurul, alte si alte situatii asemanatoare am intalnit pe parcursul acestor 2 zile si ne-am dat seama ca numai Bunul Dumnezeu e cel ce poarta de grija acestor oameni, numai El e cel ce le da tarie si puterea sa supravietuiasca in asemenea conditii grele, numai El ii ajuta sa nu moara de frig, de foame sau de inima rea... In aceasta mare de greutati, am intalnit totusi si multa bucurie, bucurie in ochii copiilor pe care i-am vizitat si nu putini au fost la numar! Chiar daca multi sunt saraci lipiti si de mici stiu ca singura posibilitate sa supravietuiasca e munca, inca de o varsta frageda, sunt fericiti, sunt bucurosi, se bucura de fiecare zi ca de un dar frumos si isi traiesc copilaria asa cum stiu ei mai bine...departe de tehnologia la care au acces ceilalti copii de varsta lor din orase, ei nu isi doresc sa le aduca Mosul, tablete sau telefoane de ultima generatie, ci se bucura cu simplitate, de ceva dulce sau de o jucarie, de parca ar fi primit ceva nemaipomenit, iar ochii lor plini de bucurie si de lumina ne-au insotit pe tot drumul si ne-au ajutat si pe noi sa speram ca totusi nu totul e pierdut si ca acolo, la "capatul lumii", mai e inca o speranta!

Aproape fiind bucuria sarbatorii celei mari a Nasterii Domnului, iata ca si bucuria noastra a fost mare: actiunea noastra caritabila, inceputa in urma cu cateva saptamani, avand ca scop ajutorarea unor familii sarace din mediul rural, oferindu-le un mic cadou de Craciun, prin intermediul surorilor baziliene, a ajuns in acest fel, la final! Tot ceea ce am reusit sa strangem, prin bunavointa si disponibilitatea dumneavoastra (alimente, haine, incaltaminte, jucarii, dulciuri, etc.), a ajuns in aceste 2 zile la, familiile sarace din mai multe sate din jud. Cluj: Borsa, Vultureni, Luna de Jos, Panticeu, Aschileu Mare, etc. Pe aceasta cale VA MULTUMIM, tuturor celor care ati raspuns afirmativ apelului nostru si ati daruit fiecare din putinul sau mai multul dumneavoastra, ceea ce ati considerat de cuviinta, pentru ca aceste familii aflate in nevoi, sa simta un pic din bucuria si spiritul sarbatorilor care se apropie! Fie ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca pe toti, sa va daruiasca belsugul binecuvantarii Sale in toate, iar noi va asiguram de rugaciunea noastra umila! Si pe voi, pe toti, pe fiecare dupa numele vostru sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu in Imparatia Sa cea Vesnica: Silvia Lata, Christina Xikita, Dua Mihaela, Adela Ambrusan, Adi Gherasim, Fam. Buiga, fratele Dumitru Huja, parintele Antonio, Surorile din Congregatia Maicii Domnului, Rodica Tulbure si colectivul Radio Cluj si multi altii, pe care ii stie mai bine Domnul Dumnezeu ! Un gand special de multumire si recunostiinta adresam Maicii Valentina Hadarau si tuturor Surorilor din Congregatia Sfantului Vasile cel Mare, de la Manastirea Sfanta Macrina din Cluj-Napoca, pentru munca lor neobosita in favoarea celor sarmani si necajiti si pentru frumoasa colaborare, pe care o avem intotdeauna, cu voia lui Dumnezeu!

Fie ca toti sa ne putem impartasi din bucuria acestor oameni si sa petrecem cu aceasta bucurie in suflete si in simplitate, sarbatorile care se apropie! Sa nu uitam ca "omul sărac este Cristos", El care a binevoit sa ia firea noastra pamanteasca si sa se nasca in ieslea cea saraca...