Centrul Social-Comunitar Pietrelcina - La Lasatul Secului !

" (...) nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte! Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele? Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale? Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiţi? Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes! (...) Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă? Deci nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei".

Cu voia Bunului Dumnezeu, am ajuns din nou si in acest an in pragul timpului binecuvantat al Postului Mare, un timp in care fiecare dintre noi suntem chemati la reinoire, la schimbare, la renuntare si la daruire ! Asa ca si in acest sfarsit de saptamana, am iesit in intampinarea acelora pe care Domnul ii numeste " acestia mai mici ai MeI", cei saraci si nevoiasi, pe care cu precadere in acest timp de pregatire pana la marea sarbatoare a Invierii Domnului, suntem chemati sa-i slujim si sa-i sprijinim prin faptele noastre de milostenie. 3 familii numeroase, cu multi copii, din localitatile Sanicoara si Apahida au primit vizita noastra, fiecare in parte primind cate un pachet consistent cu alimente neperisabile ( ulei, orez, faina, malai, paste, conserve de rosii, conserve de fasole, dulceata, spaghete, biscuiti, sare, etc.), dulciuri, paine, carne de pui si de vanat, dar si jucarii pentru cei mai mici :)

Peste tot aceeasi saracie materiala si sprituala....la numai cativa km distanta de oras, "peisajul" se schimba int-un mod neasteptat si esti pus in fata unei cu totul si cu totul alte realitati, o realitate crunta si dureroasa, in care niste mame singure se chinuie sa asigure copiilor, aproape atat de multi cat o echipa completa de fotbal, hrana de zi cu zi si nimic peste, caci nu mai poate fi vorba si de implinirea altor nevoi sau dorinte ! Copii care s-au obisnuit sa traiasca cu putin, sa imparta intre ei ceea ce au, sa se bucure cu adevarat de ceea ce primesc de la altii si sa pretuiasca fiecare clipa ca si cum ar fi unica....si intr-adevar E UNICA ! Un aspect, pe care noi ceilalti, l-am cam pierdut din vedere, noi nu mai stim sa ne bucuram de ceea ce avem, de ceea ce primim sau chiar unii de ceilalti ! Noi avem mereu tendinta sa ne preocupam si sa ne ingrijoram mereu de ziua de maine, de ce vom manca si cu ce ne vom imbraca !

Deasemenea, ca in fiecare seara de sambata, beneficiarii Centrului Social de Urgenta, 50 la numar, au primit fiecare in parte cate o paine proaspata si cate o conserva, fie de peste, fie de carne de porc, fiecare cum a dorit si au fost buucurosi sa ne revada si sa ne mai spuna pasurile lor... dar fara ingrijorare, fara teama... ei au invatat demult timp deja ce inseamna abandonarea, lasarea in grija Domnului a vietii si a nevoilor lor ! Si uite ca El, in marea sa bunatate, are grija de toti si nu lasa pe nimeni la greu.

Evanghelia acestei duminica, ne introduce intru-catva in atmosfera postului, invitandu-ne la renuntare si la abandonare; sa renuntam la grija zilei de maine si sa ne abandonam cu totul in mainile Creatorului nostru, sa-l lasam pe El sa lucreze in viata noastra si sa se ingrijeasca de nevoile noastre...Nu este posibil să fim uitaţi sau abandonaţi de Dumnezeu, de vreme ce am fost cumpăraţi cu un preţ aşa de mare, trupul şi sângele lui Cristos, spunea sfântul Paul (cf. 1Cor 6,20). Sfântul apostol Paul ne învaţă astăzi că, atunci când Dumnezeu ne învredniceşte cu belşug de bani şi bunuri, noi nu suntem stăpânii acelor bunuri, aşa cum credea bogatul căruia i-a rodit ţarina (cf. Lc 12,19-20), şi aşa cum au crezut şi cum mai cred şi mulţi bogaţi de astăzi, ci suntem numai "administratorii" bunurilor primite în folosul fraţilor noştri (cf. 1Cor 4,1-2). Singurul mod de pa păstra lucrurile primite în această viaţă şi ale purta cu noi, ba chiar înmulţindu-le şi înnobilându-le, este să le dăruim săracilor. Aşa ne-a învăţat Isus să ne adunăm comori în cer şi să ne aranjăm locuri în cer (cf. Mt 19,21; Lc 16,9). În acest sens, bogat este acela care dăruieşte mai mult. Lumea conjugă verbul "a avea" pornind de la: eu, tu, el. Isus ne învaţă să-l conjugăm pornind de la: El (Dumnezeu), tu (aproapele) şi eu. Când a murit un bogat, a lăsat să i se scrie pe crucea mormântului următoarele cuvinte: "Ce am dat am câştigat. Ce n-am dat am pierdut" (cf. Fap 20,35). Isus spune că la fel este şi cu viaţa: când o păstrăm o pierdem şi când o dăm o câştigăm (cf. Mt 10,39).

Pentru cat am reusit sa daruim si in acest sfarsit de saptamana, multumim tuturor acelora care sustin actiunile noastre fie prin donatiile lor benevole in bani, fie prin produse alimentare, paine, haine sau alte lucruri necesare: Liliana Chelcan, Monica Rafan, studentilor de la Facultatea de Biologie, in special domnisoarei Bîrta Ana Maria, firmei Blue Projects, firma Panemar, ce ne insoteste saptamanal pe acest drum si altii stiuti mai bine de Bunul Dumnezeu, pe care il ruga sa va rasplateasca si sa va binecuvanteze !

Isus vrea astăzi să lumineze cu lumina sa şi să înnoiască cu harul său mintea oricărui om ca să ştie ce să caute şi ce să nu caute; de ce să se îngrijoreze şi de ce nu; pe ce să pună accentul şi pe ce nu; ce este cu adevărat important şi ce nu este; ce este veşnic şi ce este trecător; ce este îngăduit şi ce îi este cu adevărat de folos şi spre zidire (cf. 1Cor 6,12.23); care sunt adevăratele şi falsele bogăţii; care este adevărata şi care este falsa ştiinţă; care este adevărata şi falsa închinare; care este adevărata şi falsa bogăţie; ce merită şi ce nu merită încrederea noastră; care este calea de urmat şi calea de evitat în căutarea fericirii; într-un cuvânt, care este adevărata fericire şi care este cea falsă, căci în această grea dezorientare a căzut omul în urma păcatului. De aceea, acum la final, să ne rugăm cu psalmistul: "Doamne, numai tu să-mi fii lumina şi călăuza; odihna şi ajutorul; stânca şi mântuirea; fortăreaţa şi turnul meu de scăpare; viaţa şi speranţa mea; stânca şi mântuirea mea; gloria şi fericirea mea veşnică" (cf. Ps 62,2-9)! Amin.

Tuturor, un timp al Postului Mare, cu multe haruri si daruri !