" Iata postul care-mi place !" - Campanie Caritabila de Pasti - "Rupe lanturile nedreptatii !"

"Dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. De fapt, la aceasta aţi fost chemaţi, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele Lui" (1Petru 2,20-21).

Ieri, asa cum am anuntat si planificat, am desfasurat cea de-a treia actiune a Campaniei Caritabile de Pasti, cea mai de amploare actiunea din aceasta perioada, pe care sugestiv am numit-o "Rupe lanturile nedreptatii " ! Actiunea s-a desfasurat in judetele Bistrita-Nasaud si Maramures, respectiv in localitatile Magaoaja, Suciu de Jos, Suciu de Sus, Larga, Moliset, Tarlisua si Sendroaia. Dis-de-dimineata, impreuna cu sora Adriana Doci , Sora Maximiliana , de la Manastirea Sf.Macrina din Cluj si fratele Stefan de la Manastirea Sfintei Cruci din Mintiu Gherlii, am pornit la drum, incarcati cu daruri pentru familiile nevoiase, pe care urma sa le vizitam in cursul zilei. Dupa un drum lung, pe alocuri anevoios si uneori chiar cu peripetii, am ajuns in localitatile in care ne propusesem sa ajungem si sa impartim darurile, cu care am incercat sa ducem Lumina Invierii acestor familii nevoiase, multe dintre ele traind intr-o saracie lucie, in conditii greu de imaginat si inchipuit, pentru cineva care e obisnuit cu cotidianul oraselor mari.

Parcursul nostru a inceput in localitatea Magaoaja, oprind masina ori de cate ori vedea pe marginea drumului sau in departare, o casa paraginita sau conditii grele de trai. Fie ca a fost vorba de batrani singuri si neputinciosi, fie ca erau familii numeroase, cu copii multi, toti au ramas uimiti de prezenta noastra in mijlocul lor si de darurile primite, neintelegand parca cum de cineva tocmai din Cluj vine sa le aduca lor ceva intr-un mod cu totul si cu totul gratuit ! Reactii de genul "dar cum ? de ce? cat ar trebui sa va platesc ? toate astea numai pentru noi ? dar nu avem noi bani sa le platim", ne-au facut sa intelegem ca oamenii nu erau deloc obisnuiti sa primeasca ceva ca un dar, obisnuiti cu greul fiecarei zile, cu suferinte multe, cu lipsuri si incercati, dar pe care si le-au asumat si le duc cu bucurie si rabdare mereu !

Am putea spune ca situatia acestor oameni e defapt o "suferinta rascumparatoare" ! Suferinţa răscumpărătoare este ceea ce a făcut Isus pe cruce: a accepta suferinţa pentru a face ceea ce este bine. Acest lucru este plăcut în ochii lui Dumnezeu, tocmai pentru că răscumpără lumea, tocmai pentru că înlătură ceva ce Dumnezeu urăşte. Cum anume funcţionează? Ei bine, nu este acelaşi lucru cu a fi un preş în prezenţa răului sau doar a ne lăsa călcaţi în picioare. Implică întotdeauna o indicare clară a violenţei sau a nedreptăţii sau a dezordinii. Presupune a rosti adevărul în mod public şi fără echivoc. Şi apoi înseamnă a fi dispus să suferi efectele nedreptăţii sau ale violenţei.

Aceasta "nedreptate" am vrut si noi ieri, sa o "rupem" chiar si numai pentru cateva clipe, venind in intampinarea acestor frati si surori ai nostri, care traiesc cumva "la capatul lumii", risipiti de Domnul prin vai, dealuri si multi impaduriti. Chiar daca microbuzul cu care eram s-a impotmolit 2 de ori in tina drumului greu si a fost nevoie de ajutor pentru a iesi la liman, cu multa vointa si credinta, ne-am continuat mai departe drumul prin localitatile Suciu, Larga si mai apoi am poposit in Moliset, unde fratii nostri bazilieni, au inaltat imediat dupa anii 90, o frumoasa manastire, cu hramul "Tuturor Sfintilor", asezandu-se acolo, "la capatul lumii", in mijlocul celor saraci si nevoiasi, pentru a le fi lor sprijin si ajutor, pentru a face simtita prezenta lui Dumnezeu in vietile acestor oameni, care pana la venirea calugarilor, nu aveam nici macar o biserica in zona ! De magazine, dispensar medical, scoala sau alte facilitati, nu poate fi vorba nici azi, distantele dintre familii sunt mari si greu de strabatut, doar preotii se incumeta sa le mai deschida lunar usa, venind cu Sfintele Taine sau ori de cate ori este nevoie de prezenta lor in vreo familie! Oamenii traiesc din ceea ce cultiva, din oierit si din putinul pe care il castiga muncind cu ziua pe unde apuca, un trai greu, o maine castigata cu multa sudoare si efort... Maretia si frumusetea uimitoare a locurilor, creatia minunata facuta de mana lui Dumnezeu, contrasteaza puternic cu saracia, izolarea si singuratatea oamenilor care locuiesc in acele zone, uitate parca de lume.

I se permite astfel, celui care comite nedreptatea impotriva saracilor si lumii întregi să vadă ce a făcut violenţa lui, să vadă cu adevărat acest lucru. Şi ne arată noua, tuturor, că aceia care suferă nedreptatea trăiesc într-un spaţiu spiritual total diferit de al nostru!

Oriunde deschideam o poarta si salutam crestineste "Laudat sa fie Isus", indiferent de confesiunea de care apartineau, copilasi, adulti sau batrani garboviti, raspundeau cu bucurie " In veci sa fie laudat, amin ", astfel dandu-le incredere si siguranta ca "strainii" veniti de departe, tocmai de la Cluj, nu le trec pragul cu gand rau, ci vin in numele Domnului in mijlocul lor !

Suferinţa răscumpărătoare îi răscumpără cu adevărat (adică îi cumpără înapoi) pe cei care comit nedreptatea, intorcadu-i inapoi, cu inima deschisa catre cei aflati in suferinta ! E asa un sentiment placut sa vezi si sa simti toate aceste lucruri...de care numai El ne poate invrednici ! La jumatatea zilei, am poposit la invitatia fratilor-calugari bazilieni din Moliset, la manastirea lor, unde am luat impreuna masa de pranz, pregatita cu multa disponibilitate de parintele Augustin, caruia ii multumim mult pe aceasta cale, pentru ospitalitate si efort! Osteniti fiind de pe drum si infometati de aerul puternic din zona, masa copiasa de post ne-a picat foarte bine, Domnului multumim ca s-a ingrijit si de noi, sarmanii sai copii !

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, asa am facut si noi, indreptandu-ne dupa-amiaza, spre ultimele localitati propuse, Tarlisua si Sendroaia. Case risipite in varful dealurilor, copii neobisnuiti cu straini pe meleagurile lor, drumuri strabatute doar de picioarele oamenilor, carari anevoios de urcat, incat involuntar iti pui intrebarea oare cum i-a asezat Domnul acolo? Oare cum de cineva s-a gandit ca ar putea vietui acolo?, asemeni sihastrilor de odinioara...

Am terminat de impartit cele 80 de pachete cu alimente neperisabile si cei cca. 10-15 saci cu haine, incaltaminte si jucarii, pana la lasatul serii, dar drumul ne-a adus inapoi in Cluj spre ora 22, obositi, murdari de noroi, din cap pana in picioare, dar BUCUROSI SI IMPLINITI ca am putut face ceea ce Domnul ne-a poruncit, adica sa ne ingrijim de cei ce sufera, in jurul nostru ! Ca intotdeauna, in mediul rural, am intalnit multe familii sarace, cu multe nevoi si greutati, dar carora prin vizita si darurile facute, am reusit sa le aduca in suflete Lumina Invierii lui Cristos, spunand tuturor ca Domnul a inviat pentru toti si lumina lui sfanta lumineaza tuturor si peste cei bogati si peste cei saraci si alunga pana si intunericul cel mai obscur!

Pentru tot ceea ce am reusit sa facem in aceste zile premergatoare Pastelui, multumim cu toata recunostiinta, in primul rand Domnului, care ne-a ingaduit ca si in acest an sa putem ajunge la toti acesti frati ai nostri unde e mai multa si mare mare nevoie, apoi Surorilor Baziliene, in special surorilor Adriana si Maximiliana, care s-au nevoit, au sortat haine si jucarii, au pregatit cele cca. 80 de pachete cu alimente si impreuna cu fratele Stefan am strabatut drumuri lungi si anevoioase pentru a ajunge acolo unde nimeni nu se gandeste sa duca o raza de speranta si mangaiere celor intristati si in suferinta!

Cu experienta zilei de ieri, putem afirma cu tarie ca scopul nostru în viaţă nu este acela de a atrage atenţia asupra noastră, de a avea o carieră strălucită, de a ne mări ego-urile noastre; mai degrabă scopul nostru este de a-l sluji pe Învăţătorul, de a coopera, după cum consideră el, la lucrarea Lui. Sarcina fiecăruia dintre noi este tocmai aceasta: a fi un Cristofor, un purtător al lui Cristos în lumea incarcata de suferinta. S-ar putea să trecem neobservaţi în aceasta? Da. S-ar putea să se râdă de noi? Desigur. Dar Învăţătorul are nevoie de noi şi astfel ne îndeplinim sarcina noastră esenţială... multumim Doamne ca ne ingaduit sa-ti putem sluji si ne rasplatesti aratandu-ne Sfanta Ta Fata, prin cei saraci si nevoiasi !

Pentru tot si pentru toate, multumim cu toata recunostiinta tuturor prietenilor, colaboratorilor si donatorilor care ni s-au alaturat in aceasta campanie ( familiei Seleusan, familiei doamnei Delia Petruse, Monica Rafan, Culea Monica, Dragos Dragoş Şuta, Carmen Ciarnota, Cristian, Iulia Rolle,fratilor bazilieni de la Comunitatea din Mintiul Gherlii pentru asigurarea transportului si a soferului, in persoana fratelui Stefan, familiei Dragoste, tuturor celor care au donat haine si jucarii si altora stiuti numai de Domnul), precum si tuturor oamenilor de bine, care ne-au sustinut cu gandul bun si rugaciunea in aceste zile! Domnul sa va daruiasca tuturor mare si bogata mila, sa va rasplateasca pentru tot binele facut, iar noi va dorim din tot sufletul, Sarbatori Binecuvantate, pline de lumina si de pace, alaturi de toti cei dragi sufletelor dumneavoastra si, ca intotdeauna, va asiguram de simpla si umila noastra rugaciune!

Cu toata recunostiinta, Echipa Asociația ”Misionarii lui Padre Pio”: Alina Nicoleta Coste, Trif Oana-Nicoleta, Cristian Olaru si Lucian Pirvu.