„Mânca-vor săracii și se vor sătura” - Luni, 12.02.2018

Este deja in programul nostru de fiecare saptamana ca in fiecare seara de luni sa ne aflam in mijlocul beneficiarilor Centrului de Gazduire Temporara din str. Oasului, asa ca nici aseara n-am facut exceptie si impreuna cu o noua echipa de oameni faini, am bucatarit cu drag si voie buna! Meniul serii a fost ciorba de fasole boabe cu afumatura, tocana de legume cu pulpe de pui la cuptor si la desert, prajituri de casa. Pentru ca a fost pregatita cu multa pricepere, disponibilitate si mai ales mult suflet, mancarea a iesit buna si gustoasa, pe placul tuturor si suficienta cat sa ramana si pentru cei intarziati sau cei doritori de supliment!

Oamenii ii cer un semn... lui Isus. Umanitatea vrea indicii de la Dumnezeu! Te-ntrebi: este firesc sau e tupeu? Indiferent de ce ar fi, cert e ca Dumnezeu ofera semne cu carul. Problema este alta: noi nu detinem forta si bunul simt de a le observa. Dar ele se petrec (in jurul tau, si-al meu, in mine si in tine...) Totul vorbeste despre Dumnezeu. Dar tu: ai timp sa te opresti si sa observi aceasta atmosfera plina de viata Lui? La centru... lume multa.... astepta mancarea calda. Si in izolator erau destui. Si-n dormitoarele interioare. Ii poti observa frugal. Ii poti contempla cu interes. Sau poti avansa in intalnirea ta cu ei, intuind, nevoia lor de cineva. Sau: mai degraba: nevoia noastra de ei, de Dumnezeu. Ma intreb daca si Dumnezeu ar insista (desi n-o face) sa ceara un semn credintei noastre, ce i-am povesti?...

Pentru sustinerea si pregatirea mesei din aceasta seara, multumim colectivului Asociatiei Lions Cluj Genesis Cluj-Napoca, care ne-au fost alaturi si azi, in special Ioana Camarasan, dar si tuturor colegelor ei, care ne-au ajutat la bucatarit ! Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca tot efortul si daruirea! Multumim deasemenea, prietenei noastre Catalina Stancu), care a dorit sa fie din nou alaturi de noi in seara trecuta si sa ne dea o mana de ajutor in bucatarie! Speram si ne dorim sa putem continua sa oferim aceasta masa in fiecare saptamana si sa dam marturie tuturor ca acest putin pe care il oferim acestor oameni, pentru fiecare dintre ei inseamna mult mai mult decat ne-am putea noi da seama...e atentie acordata, e sentimentul ca nu sunt ai nimanui, e responsabilitate, e bucurie, e nadejde ca nu sunt uitati si marginalizati si nu in ultimul rand e foame potolita, macar pentru o seara...